Mulți vor crede că am mâncat un ”o”, și de-asta nu mi-a ieșit ”sfoară”, dar se-nșală :) Hai să vedem cum vine asta!Dacă am fi trăit acum câteva sute de ani, n-am fi aflat veștile proaste nici online, nici de la tv, ci scrutând, în zare, dealurile. Un fum gros, negru și încecăcios pe vârful unui deal semnala o primejdie prin care treceau localnicii: ori năvăleau dușmanii, ori se întâmpla altceva, la fel de grav.
Ei bine, acest fum se numea sfară, dragii mei. El făcea veștile să circule, el era suportul comunicării rapide la distanță. Pentru a-l obține, străbunii noștri ardeau grăsimi în așa-numitele ”puncte de strajă” de pe înălțimi, și, astfel”dădeau sfară în țară”, adică răspândeau o veste, dădeau de știre. Era un fel de breaking-news, nu? Vecinii care vedeau fumul preluau iute ștafeta și flambau și ei niște grăsimi pe dealul din dotare, asfel încât și vecinii lor să prindă de veste și s-o dea mai departe. Și toooot așa, până se umplea țara de sfară...
De unde vine, atunci, ”sfoara” care parazitează expresia originală, ce-i drept, doar în ce privește forma, nu și sensul ei? Ce-ar fi să vă las pe voi să vă gândiți? :)
